PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme sau mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhár s. n.] – Din magh. pohár, scr. pehar. Vezi definitia »

CULOÁR s.n. Coridor. ♦ Spațiu necompartimentat folosit în trecere în lungul unui vagon. [Pron. cu-loar. / < fr. couloir]. Vezi definitia »

SEXAGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 60 de ani. (< sexagénaire, lat. sexagenarius) Vezi definitia »

suhár, s.n. (înv. și reg.) 1. pesmet negru și tare pentru soldați; galetă, soharici. 2. lemn uscat. Vezi definitia »

AFAR (DENAKIL, DANCALIA, DANCALLA), depr. în E Africii (Ethiopia și Djibouti), la Marea Roșie, în unele puncte sub nivelul mării (~ 155 m.); climă tropicală deșertică (30ºC media lunii iulie). Lacuri sărate (Assal, Afrera ș.a.). Zăcăminte de sare, izvoare geotermale. Pe litoral, pescuit de perle; palmieri. Vezi definitia »