VORTICÉLĂ, vorticele, s. f. (La pl.) Gen de infuzori ciliați vibratili care trăiesc în ape dulci sau sărate; (și la sg.) infuzor din acest gen. – Din fr. vorticelle. Vezi definitia »

METALOFÍZICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele fizice care se petrec în metale și aliaje. [Gen. -cii. / cf. fr. métallophysique]. Vezi definitia »

CUTÁNĂ s. f. (geol.) 1. depunere fină de material care umple golurile sau acoperă cu o pojghiță subțire fețele elementelor solului; peliculă. 2. modificare a structurii materialului din sol. (< fr. cutane) Vezi definitia »

FOTOMECÁNICĂ, fotomecanice, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Reproducere fotomecanică = procedeu de imprimare în care se folosesc și clișee fotosensibile. 2. S. f. Tipărire făcută prin fotografierea planșei tipografice. – Din fr. photomécanique. Vezi definitia »

CLOCEÁLĂ, cloceli, s. f. Acțiunea de a (se) cloci. – Din cloci + suf. -eală. Vezi definitia »