mierăríe, mierăríi, s.f. (reg.) stupărie, loc de păstrare sau de vindere a mierii. Vezi definitia »

SELENODEZÍE s.f. Disciplină care studiază forma și dimensiunile Lunii, câmpul ei de gravitație etc. [Gen. -iei. / < fr. sélénodésie]. Vezi definitia »

COPROLALÍE s. f. tendință patologică de a folosi cuvinte și expresii obscene, scabroase; limbaj ordurier; scatologie. (< fr. coprolalie) Vezi definitia »

TAHIFEMÍE s. f. tulburare de vorbire caracterizată prin accelerarea ritmului verbal. (< fr. tachyphémie) Vezi definitia »

ANTELÍE s. f. pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui. (< fr. anthélie) Vezi definitia »