AEDÍCULĂ s.f. (Ant.) Templu în miniatură; capelă mică, v. edicul. [Pron. ed-. / < lat. aedicula]. Vezi definitia »

GRÉFĂ² s. f. 1. fragment de țesut sau organ transplantat; grefon. 2. operație de refacere a unui țesut sau organ cu o grefă² (1); plastie. (< fr. greffe) Vezi definitia »

TÚTĂ s.f. 1. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru prinderea țevilor rămase în gaura sondei. 2. Vas din material refractar în care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscată. [< germ. (Fang)-tute]. Vezi definitia »

stropolitúră, stropolitúri, s.f. (reg.) mustrare, certare. Vezi definitia »

CEMENTÍTĂ s.f. 1. Carbură de fier, care formează unul din constituenții aliajelor fier-carbon. 2. Inflamație cronică a cementului dentar. [< fr. cémentite]. Vezi definitia »