HIDROGENOLÍZĂ, hidrogenolize, s. f. Reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon. – Cf. hidrogenare. Vezi definitia »

EPIGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Concepție evoluționistă care arată că în cursul dezvoltării embrionare au loc o serie de transformări succesive ale oului fecundat. 2. (Geol.) Proces de depunere a mineralelor după formarea rocilor în care sunt cuprinse. [< fr. épigenèse, cf. gr. epi – după, genesis – naștere]. Vezi definitia »

ANTROPOGENÉZĂ s.f. Parte a antropologiei care studiază evoluția și dezvoltarea omului; procesul apariției și dezvoltării omului, speciei umane; antropogenie. [Cf. fr. anthropogenèse, germ. Anthropogenese < gr. anthropos – om, genesis – origine]. Vezi definitia »

úsnă (-ne), s. f. – 1. Gură, buză. – 2. Margine, ghizd. – Var. uznă, înv. ustnă. Sl. ustĭna (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

MOLÚRĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură. Vezi definitia »