Definita cuvantului antagonic
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -ce, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou. – Din fr. antagonique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu antagonic
COLÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie. (< fr. colérique) Vezi definitia »
CARACTEROLÓGIC, -Ă, caracterologici, -ce, adj. Care se referă la caracter; care se referă la caracterologie. – Din fr. caractérologique. Vezi definitia »
ANORGÁNIC, -Ă adj. (op. organic) De origine minerală; care nu aparține hidrocarburilor și derivaților acestora. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale corpurilor anorganice. [< fr. anorganique, cf. gr. an – fără, organikos – organic]. Vezi definitia »
APOLÍNIC, -Ă adj. Referitor la zeul Apolo. ♦ Luminos, senin, echilibrat. ♦ (Op. dionisiac) Termen folosit de Nietzsche, prin care înțelegea o atitudine meditativ-teoretică, bazată pe ordine, armonie, echilibru și măsură. [Cf. germ. apollinisch, it. apollineo]. Vezi definitia »
JAZZÍSTIC, -Ă, adj. v. jazistic. [DEX'98] Vezi definitia »