casabá (-ále), s. f. – Localitate, tîrg, loc. – Mr., megl. căsăbă. Tc. kasaba (Șeineanu, III, 32). Înv. Vezi definitia »

heába adv. (reg.) în zadar, degeaba. Vezi definitia »

zurbá (-ále), s. f. – Revoltă, răscoală. – Var. mr. zorba. Tc. (per.) zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζορμπᾶς, sb. zorba. – Der. zurbalîc (var. înv. zorbalîc), s. n. (rebeliune, discordie, ceartă), din tc. zorbalik; zurbagiu, adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu); zurbavă, s. f. (ceartă, dispută, diferend), în Mold., prin contaminare cu gîlceavă; zurbaliu, adj. (rebel); zurbălui, vb. (a se răscula). Vezi definitia »

DEROBÁ vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. 2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ține. (< fr. dérober) Vezi definitia »

LIMBÁ vb. I. tr. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea. [< limb³]. Vezi definitia »