TRIÁNGLU s. n. instrument muzical de percuție dintr-un cadru de oțel triunghiular suspendat, lovit cu o baghetă metalică. (< fr. triagle) Vezi definitia »

COLONTÍTLU s.n. (Poligr.) Rând tipărit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cărții, titlul capitolului etc. [Cf. germ. Kolumnentitel, fr. colonne-titre]. Vezi definitia »

SEXTÚPLU, -Ă adj. înșesit, de șase ori mai mare. (< fr. sextuple, lat. sextuplus) Vezi definitia »

BINÓCLU s. n. 1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță. 2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus) Vezi definitia »

ciclu = famaile cand ajung la maturitate se dezvolta le cresc sanii au par pe picioare sub brat si la „pasarica” si de acolo le vine sange si pot face copii cand se apropie dezbracate de un barbat dezbracat si fac sex Vezi definitia »