IZOTROPÍE s. f. 1. însușire a unui corp de a fi izotrop. 2. (biol.) distribuție, presupusă omogenă, a proprietăților oului, în toate direcțiile. (< fr. isotropie) Vezi definitia »

CEREBELOPATÍE s. f. afecțiune a cerebelului. (< fr. cérébellopathie) Vezi definitia »

HALUCINÁȚIE, halucinații, s. f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio. Vezi definitia »

-EMÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sânge”. [Var. -hemie. / < fr. -hémie, cf. gr. haima]. Vezi definitia »

MICROGRAFÍE s. f. 1. studiul microscopic al unui obiect. 2. studierea la microscop a structurii metalelor și aliajelor metalice. 3. scriere măruntă, până la ilizibilitate. (< fr. micrographie) Vezi definitia »