Definita cuvantului terț
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu terț
pătavăț s.n. (reg.) piesă la războiul de țesut; bărbătuș. Vezi definitia »
orbálț (orbálțuri), s. n. – 1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov. – Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel). Vezi definitia »
BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Reg., în sintagmele) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = prun care rodește prune brumării. – Et. nec. Vezi definitia »
POPONÉȚ3, poponețe, s. n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). [Var.: poponeáță s. f.] – Din popou. Vezi definitia »
GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. (< germ. Glanz) Vezi definitia »