OTPÚST, otpusturi, s. n. (Înv. și pop.; în biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; p. ext. sfârșitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk. Vezi definitia »

ATAȘAMENTÍST, -Ă s. m. f. tehnician care completează caietul de atașament. (< atașament /2/ + ist) Vezi definitia »

prost,prosovațolomac Vezi definitia »

HUMORÍST, -Ă, humoriști, -ste, s. m. și f. V. umorist. Vezi definitia »

ORTODOXÍST, -Ă, ortodoxiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al ortodoxismului. – De la ortodoxism, cu schimbarea sufixului. Vezi definitia »