EXPRESIONÍSM s.n. 1. Curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional. 2. Orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei. ♦ Stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate). (din fr. expressionnisme) Vezi definitia »

FAMILIARÍSM s. n. îngăduință, familiaritate rău înțeleasă, prietenie neprincipială între membrii aceluiași colectiv. (< familiar + -ism) Vezi definitia »

SERVOMECANÍSM s. n. mecanism al unui regulator care acționează asupra mărimii sau a parametrului de reglat. (< fr. servomécanisme) Vezi definitia »

EMOTIVÍSM s.n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. [Cf. fr. émotivisme]. Vezi definitia »

AUGUSTINÍSM s.n. Doctrina augustinilor. [< fr. augustinisme]. Vezi definitia »