olándă s. f. – Țesătură fină. It. Olanda. – Der. olandez, adj., din fr. hollandais, it. olandese. Vezi definitia »

ONICOMICÓZĂ, onicomicoze, s. f. (Med.) Boală a unghiilor cauzată de unele ciuperci parazite. – Din fr. onychomycose. Vezi definitia »

FORTĂREÁȚĂ s.f. Punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă; cetățuie. ◊ Fortăreață zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. [< fr. forteresse]. Vezi definitia »

NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume. Vezi definitia »

verticilióză (-li-o-) s. f., g.-d. art. verticiliózei Vezi definitia »