SCĂFÍȚĂ, scăfițe, s. f. Diminutiv al lui scafă. – Scafă + suf. -iță. Vezi definitia »

CITADÉLĂ s. f. 1. fortăreață medievală care domina un oraș. ◊ oraș (întărit). 2. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări). 4. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații. (< fr. citadelle, it. cittadella) Vezi definitia »

CHIMIOSINTÉZĂ s.f. Chemosinteză. [Pron. -mi-o-. / < fr. chimiosynthèse]. Vezi definitia »

PROTOCLORÚRĂ s. f. sare din combinația unui corp simplu cu cea mai mică cantitate de clor. (< fr. protochlocure) Vezi definitia »

ELASTODINÁMICĂ s. f. parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, ținând seama de cauzele care le produc. (< fr. élastodynamique) Vezi definitia »