ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. Vezi definitia »

ANAGRAMÁTIC, -Ă adj. de anagramă. (< fr. anagrammatique) Vezi definitia »

ÁLGIC, Ă adj. Referitor la durere; care provoacă durere. [< fr. algique]. Vezi definitia »

aramáic, -ă adj. v. arameic. Vezi definitia »

TRONCÓNIC, -Ă, tronconici, -ce, adj. (Rar) Care are forma unui trunchi de con. – Din fr. tronconique. Vezi definitia »