ÁMBITUS s. n. 1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2). 2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților). (< germ. Ambitus, lat. ambitus) Vezi definitia »

FRACTOSTRÁTUS s. m. fâșie de nori dintr-un stratus rupt de vânt. (< fr. fractostratus) Vezi definitia »

BULZEȘTII DE SUS, com. în jud. Hunedoara; 605 loc. (1991). Vezi definitia »

HIPOCAMPUS, s.n. parte a creierului care constă în principal în materie cenușie și care are un rol important în procesul de memorare. Vezi definitia »

FÉTUS s. m. produs de concepție a unui mamifer, care a depășit stadiul de embrion; făt. (< lat., fr. foetus) Vezi definitia »