ANTIȘÓC adj.invar. (Despre materiale sau dispozitive) Care amortizează șocul sau unda de șoc. [< fr. antichoc]. Vezi definitia »

pilipistroc=animal de marime medie, care are tendinta de a ataca oamenii in geci sau care nu au freza facuta Vezi definitia »

MICROCÓC s.m. Bacterie de formă sferică mai mică decât cocii. [< fr. microcoque, cf. gr. mikros – mic, kokkos – grăunte]. Vezi definitia »

CHIRTOC, chirtoci, s.m. (Reg.) prună crudă, fără sâmbure, dezvoltată anormal. Vezi definitia »

CIOC², ciocuri, s. n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit). 3. Barbișon, țăcălie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. čok, rom. cioc¹. Vezi definitia »