IPOTÉZĂ s. f. 1. presupunere, supoziție enunțate pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la relația dintre anumite fenomene sau la legăturile dintre acestea și cauzele lăuntrice care le determină. 2. figură retorică constând în presupunerea unui lucru posibil sau nu, din care se trage o consecință. 3. (mat.) ansamblul elementelor date pe baza cărora se dezvoltă o demonstrație. (< fr. hypothèse) Vezi definitia »

LUNÚLĂ, lunule, s. f. 1. Figură plană formată din două arce de cerc având aceleași extremități și a căror convexitate e situată de aceeași parte. 2. (Anat.) Zonă albă, în formă de semilună, care se află la baza unghiei (la oameni). – Din fr. lunule. Vezi definitia »

NUCLEÓNICĂ s.f. Parte a electronicii care se ocupă cu studiul și utilizarea energiei atomice în știință și industrie. [Pron. -cle-o-. / < fr. nucléonique]. Vezi definitia »

SECVÉNȚĂ s.f. 1. Serie de fapte, de scene sau de note muzicale consecutive. ♦ Șir de imagini sau de scene care formează o unitate într-un film. 2. Imn religios în proză, care se cânta la anumite sărbători catolice. [< fr. séquence, it. sequenza, cf. lat. sequentia < sequi – a urma]. Vezi definitia »

BURDUȘEÁLĂ, burdușeli, s. f. Faptul de a (se) burduși. – Burduși + suf. -eală. Vezi definitia »