GEMINÁȚIE s.f. Împerechere, îmbinare de două elemente. ♦ Dublare a unei consoane; anadiploză. [Gen. -iei, var. geminațiune s.f. / cf. fr. Gémination, lat. geminatio]. Vezi definitia »

vecérnie (-ni-e) s. f., art. vecérnia (-ni-a), g.-d. art. vecérniei; pl. vecérnii, art. vecérniile (-ni-i-) Vezi definitia »

-AGOGÍE elem. -agog. Vezi definitia »

ANESTEZÍE, anestezii, s. f. Suprimare temporară a sensibilității corpului sau a unui organ, cu ajutorul unor substanțe medicinale. – Fr. anesthésie (< gr.). Vezi definitia »

ELÚȚIE s.f. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. [Gen. -iei, var. eluțiune s.f.. / < fr. élution]. Vezi definitia »