SEÍMĂ, seime, s. f. Crăpătură care apare uneori la copitele cailor și ale vitelor. – Din fr. seime. Vezi definitia »

CÍSLĂ, cisle, s. f. (În orânduirea feudală) 1. Cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr-o sumă plătită în comun; repartizare a dărilor fixată de obștea satului, proporțional cu averea fiecăruia. 2. Întrunire, sfat (sătesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. čislo „număr”. Vezi definitia »

a avea priză expr. a avea influență; a se bucura de apreciere Vezi definitia »

CVINTESÉNȚĂ s.f. v. chintesență. Vezi definitia »

DEGRINGOLÁDĂ, degringolade, s. f. Prăbușire, rostogolire rapidă, cădere. ♦ Fig. Decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. – Din fr. dégringolade. Vezi definitia »