SEMICIRCULÁR, -Ă adj. În formă de semicerc; semiciclic. ◊ Canale semicirculare = cele trei canale care alcătuiesc partea superioară a urechii interne. [Cf. fr. semi-circulaire]. Vezi definitia »

VĂTRÁR, vătrare, s. n. (Rar) Vătrai (1). – Vatră + suf. -ar. Vezi definitia »

PERPENDICULÁR, -Ă adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încât să formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în sec. XIV și manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, formate dintr-un șir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreaptă perpendiculară. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb]. Vezi definitia »

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism; în evul mediu, în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar. Vezi definitia »

INTERCELULÁR, -Ă adj. Care se află între celulele unui țesut. [Cf. fr. intercellulaire]. Vezi definitia »