COTÍGĂ, cotigi, s. f. 1. Căruță mică folosită la transportarea încărcăturilor ușoare. ♦ Car mare cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor. 2. Fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului; teleagă, rotilă, [Var.: cotiúgă s. f.] – Din ucr. kotyha. Vezi definitia »

a-i da cuiva mură-n gură expr. a-i da cuiva aproape integral soluția unei probleme pe care ar trebui s-o rezolve singur. Vezi definitia »

pișătúră, pișătúri, s.f. (pop.) 1. urinare. 2. ploaie măruntă și deasă de lungă durată; pișorniță, pișoalcă. Vezi definitia »

MICETOGENÉZĂ s. f. proces de formare a ciupercilor. (< fr. mycétogenèse) Vezi definitia »

DILATOGRÁMĂ s.f. Diagramă a variației lungimii unui corp în funcție de temperatură. [< fr. dilatogramme]. Vezi definitia »