ODONTOIATRÍE s.f. Stomatologie. [Pron. -to-ia-. / cf. it. odontoiatria]. Vezi definitia »

METEOROGRAFÍE s.f. Disciplină care are ca obiect descrierea fenomenelor meteorologice. [Gen. -iei. / < fr. météorographie, cf. gr. meteoron – meteor, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

COAPTÁȚIE s. f. 1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief. 2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. (< fr. coaptation) Vezi definitia »

HISTOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază țesuturile organice. [Gen. -iei, var. istologie s.f. / < fr. histologie, cf. gr. histos – țesut, logos – studiu]. Vezi definitia »

sábie (sắbii), s. f. – Armă tăioasă cu mîner. Mag. száblya de la szab „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Miklosich, Fremdw., 123; Cihac, II, 322; Meyer 370), cf. sl. (sb., slov., rus.) sablja, bg. sabijŭ, pol. szabla, alb. sabljë, germ. Säbel, it. sciabola, fr. sabre, sp. sable. – Der. săbia, vb. (a tăia cu sabia); însăbiat, adj. (ascuțit); săbii, vb. refl. (Olt., a subția, a îngusta); săbier, s. m. (fabricant de spade); săbierie, s. f. (atelier și magazin de spade); săbioară (var. săbicioară, săbiiță, sabiță), s. f. (pește, Pelecus cultratus), ultima var. din sb. sablijca „sabie mică” (Tiktin); săbiuță, s. f. (gladiolă, Gladiolus imbricatus). Vezi definitia »