VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante. Vezi definitia »

spelcúță, spelcúțe, s.f. (reg.) 1. acușor, acuș (de păr). 2. (în forma: spilcuță) numele mai multor plante din familia compozeelor: granat, crizantemă, calapăr. Vezi definitia »

AUSTRIA INFERIOARĂ (NIEDERÖSTERREICH), land în Austria; 19,2 mii km²; 1,42 mil. loc. (1987). Centrul ad-tiv: Sankt Pölten. Expl. de petrol și gaze naturale. Cereale; viticultură; creșterea animalelor. Vezi definitia »

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață). Vezi definitia »

EXCÍZĂ s.f. Impozit indirect perceput în Anglia. [< engl., fr. excise]. Vezi definitia »