AUDÍȚIE s. f. 1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv. 2. audiere de muzică cu un public restrâns. ♦ în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public. 3. recepționare de semnale audio. (< fr. audition, lat. auditio) Vezi definitia »

PEPTONURÍE s. f. prezența peptonelor în urină. (< fr. peptonurie) Vezi definitia »

ISOCROMASÍE s.f. v. izocromasie. Vezi definitia »

colivíe (colivíi), s. f. – Cușcă mică pentru păsări. – Var. (înv.), mr. cluvie. Ngr. ϰλουβί, în parte prin intermediul sl. kluvija, din gr. ϰλωβός. Vezi definitia »

ASTRONOMÍE (‹ fr., lat.) s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al mișcării și evoluției lor, al structurii și compoziției etc., precum și cu studiul sistemelor de aștri, al galaxiilor și al Universului. Observații sistematice asupra cerului au fost făcute din milen. 3 î. Hr. în China, India, Egipt. Babilonienii sînt cei care au delimitat constelațiile. Prin sec. 6 î. Hr. grecii studiau mișcarea aștrilor, forma cerului și a Pămîntului; de la ei ni s-au păstrat denumirile stelelor și ale constelațiilor. În Europa, a. începe să se dezvolte abia în sec. 16, după ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. În sec. următor se pun bazele a. moderne, îndeosebi, prin contribuțiile lui Galilei, Kepler și Newton. V. și cosmogonie, cosmografie, cosmologie. Vezi definitia »