CILÍNDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s. m. (5) cilindre, s. n. 1. S. m. Suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși, astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă. 2. S. m. Corp geometric mărginit de un cilindru (1) și de două plane paralele. 3. S. m. Piesă cilindrică componentă a unor mașini, care se poate roti în jurul propriei sale axe; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston (la motoare cu ardere internă, la mașini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (În sintagma) Cilindru central = partea centrală a rădăcinilor și tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Înv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus. Vezi definitia »

MÚSTRU s. n. v. mustră¹. Vezi definitia »

PRIZOMÉTRU, prizometre, s. n. Aparat pentru determinarea începutului și sfârșitului prizei unui ciment. – Din fr. prisomètre. Vezi definitia »

OMOCÉNTRU, omocentre, s. n. V. homocentru. Vezi definitia »

HEMATOGLOBINOMÉTRU s.n. (Med.) Hematocrit. [< fr. hématoglobinomètre]. Vezi definitia »