ENUMERATÍV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif) Vezi definitia »

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. (despre oameni) predispus la reflecție (1); meditativ, gânditor. 2. care se răsfrânge. ♦ diateză ~ă = diateză care arată că acțiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb ~ = verb la diateza reflexivă; pronume ~ = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea verbului reflexiv. 3. (mat.) relație ~ă = relație pe care un element o poate avea cu el însuși. (< fr. reflexif, lat. reflexivus, germ. reflexiv) Vezi definitia »

APRECIATÍV, -Ă adj. care marchează o apreciere. (< fr. appréciatif) Vezi definitia »

CONFIRMATÍV, -Ă, confirmativi, -e, adj. Care confirmă, întărește, adeverește. – Din fr. confirmatif. Vezi definitia »

PRELUCRATÍV, -Ă adj. Cu caracter de prelucrare. [Et. incertă]. Vezi definitia »