TOPOCÉNTRU s.n. (Astr.) Locul de observație ca punct de origine. [Et. incertă]. Vezi definitia »

AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre. Vezi definitia »

IZOPERIMÉTRU s. n. figură geometrică ale cărei perimetre sunt egale. (< fr. isopérimètre) Vezi definitia »

mócru (-oácă), adj. – (Trans.) Varietate de cireșe. Mag. makra „varietate de struguri” (Scriban). Vezi definitia »

CENTILÍTRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, care reprezintă a suta parte dintr-un litru. – Din fr. centilitre. Vezi definitia »