PAVLOVÍSM s. n. Orientare în medicină și în psihologie bazată pe descoperirile lui I. P. Pavlov privitoare la activitatea nervoasă superioară. – Pavlov (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

CARTEZIANISM (‹ fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („școala carteziană”) și a celor care s-au numit ei înșiși cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Tradiție filozofică și științifică, de la Descartes pînă în zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzînd caracteristicile gîndirii lui Descartes: metodă, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste. Vezi definitia »

CEREMONIALÍSM s.n. Respectare strictă și mărginită a anumitor ceremonialuri (religioase). [Pron. -ni-a-. / < fr. cérémonialisme]. Vezi definitia »

PARNASIANÍSM s. n. curent literar apărut în Franța la mijlocul sec. XIX în jurul publicației Parnasul contemporan, care cultiva o poezie picturală, rece și impersonală, cu virtuozități stilistice, imagism rafinat și armonie plastică, împotriva sentimentalismului, retorismului, abuzurilor fanteziei. (< it. parnassianismo) Vezi definitia »

MONOPOLÍSM s. n. Tendință de a organiza economia unei țări pe bază de monopol; sistem de asociere a marilor întreprinderi pentru a forma monopoluri (2). – Monopol + suf. -ism. Vezi definitia »