ȚINC¹, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke. Vezi definitia »

șvenc, șvencuri, s.n. (reg.) figură la dansul popular „fecioreasca”. Vezi definitia »

CLONC², cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peștele, mai ales somnul, și îl gonește către plase sau cârlige. Vezi definitia »

pionc! interj. (reg.) cuvânt care imită strigătul specific al curcilor. Vezi definitia »

DIPTÁNC s. n. tanc special de balast, amplasat la centrul navelor mari pentru a asigura stabilitatea și asieta acestora. (< engl. deeptank) Vezi definitia »