DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĩnikŭ. Vezi definitia »

ASIMPTÓTIC, -Ă adj. referitor la asimptotă, ca o asimptotă. (< fr. asymptotique) Vezi definitia »

EXTRASISTÓLIC, -Ă adj. referitor la extrasistolă. (< fr. extrasystolique) Vezi definitia »

PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique. Vezi definitia »

ENOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la enotehnică. II. s. f. tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. (< fr. oenotechnique) Vezi definitia »