CLASICÍSM s.n. 1. Principiile estetice ale literaturii și artei greco-latine; atitudine estetică fundamentală, caracterizată prin tendința de a observa fenomenele în lumina universalului și de a închega într-un sistem stabil, armonios și proporțional elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin și echilibrat al perfecțiunii formelor. ♦ Arta și literatura grecească din sec. V-IV î.e.n., când acestea au atins apogeul, bazându-se pe un ideal de frumusețe armonioasă, echilibrată și senină. 2. Curent literar și artistic apărut în Franța și răspândit apoi în Europa apuseană în sec. XVII-XVIII, care avea ca model de creație operele antichității greco-latine. 3. Ansamblul caracterelor unei opere clasice; perfecțiune, armonie, echilibru, puritate, sobrietate în creație. [Cf. fr. classicisme, it. classicismo]. Vezi definitia »

DIVERSIONÍSM s. n. manifestare diversionistă; atitudine de diversionist. (< diversiune + -ism) Vezi definitia »

AEROTROPÍSM s.n. (Biol.) Tendința organismelor de a se îndrepta către o sursă de aer. [< fr. aérotropisme, cf. gr. aer – aer, tropos – întoarcere]. Vezi definitia »

ESPERANTÍSM s. n. mișcare în favoarea promovării limbii esperanto. (< fr. espérantisme) Vezi definitia »

MENDELÍSM s.n. Concepție referitoare la transmiterea ereditară a caracterelor, care are la bază legile formulate de Mendel în 1865 și care a stat la baza teoriei cromozomice a eredității. [< fr. mendélisme, cf. Mendel – biolog austriac]. Vezi definitia »