AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis. Vezi definitia »

SITOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul alimentelor. – După fr. sitiologie. Vezi definitia »

-COLÍE² elem. col⁴(o)-. Vezi definitia »

PROLANEMÍE s.f. Prezență a prolanului în sânge. [< fr. prolanémie]. Vezi definitia »

stáctie s.f. (înv.) ulei de mirt. Vezi definitia »