Definita cuvantului ticlui
TICLUÍ, ticluiesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). ◊ Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. 2. A compune, a redacta (repede, ușor). – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ticlui
a intra în gura lupului expr. a avea de înfruntat o posibilă primejdie. Vezi definitia »
cepuí (a cepui) (a pune cepuri, a curăța arbori) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepuiésc, imperf. 3 sg. cepuiá; conj. prez. 3 să cepuiáscă Vezi definitia »
FURNIRUÍ, furniruiesc, vb. IV. Tranz. A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe față unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte. – Fumir + suf. -ui. Cf. germ. furnieren. Vezi definitia »
păctuí, păctuiésc, vb. IV (reg.) 1. a arenda (pământ). 2. a închiria (imobile). Vezi definitia »
MITUÍ, mituiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. -ui. Vezi definitia »