SCLÉRĂ s. f. tunica solidă a globului ocular. (< germ. Sklera) Vezi definitia »

zeíță s. (., g.-d. art. zeíței; pl. zeíțe Vezi definitia »

GRAMÁTICĂ s.f. Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții și fraze; ramură a lingvisticii care studiază aceste reguli. ♦ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< lat. grammatica, cf. it. grammatica, germ. Grammatik]. Vezi definitia »

CHIÁSMĂ s.f. Încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi). ♦ Punct în care se întretaie cele două ramuri ale nervului optic. ♦ (Biol.) Loc de unire a cromozomilor omologi în timpul profazei. [< fr. chiasma, cf. gr. chiasma]. Vezi definitia »

târcoávă, târcoáve, s.f. (reg.) 1. târfă, femeie ușuratică. 2. om mincinos. Vezi definitia »