mohór (mohóri), s. m. – Părîng (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorît, adj. (înv., roșu-închis; sumbru, întunecat; întristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohorî, vb. (a întrista a întuneca); mohorală (var. mohoreală), s. f. (obscuritate; neliniște, regret; monotonie); mohorîu, adj. (înv., roșu-închis); mohorîți, vb. (înv., a vopsi în roșu); muhurel, adj. (cu pielea brună). Vezi definitia »

PRIPÓR, pripoare, s. n. 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru. Vezi definitia »

ZGLOBIÓR, -OÁRĂ, zglobiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui zglobiu. [Pr.: -bi-or] – Zglobiu + suf. -ior. Vezi definitia »

SUPRESÓR, -OÁRE adj. Care suprimă. ♦ (Despre un element al unui aparat) Care împiedică producerea unui efect nedorit. // s.m. (Biol.) Mutație care blochează efectele altei mutații. [< fr. suppresseur]. Vezi definitia »

SILVICULTÓR, -OÁRE, silvicultori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în silvicultură; inginer silvic; specialist în silvicultură. – Din fr. sylviculteur. Vezi definitia »