GEOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen prezent la unele plante, care își înfundă, după fecundație, floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. [Pron. ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. géocarpie < gr. ge – pământ, karpos – fruct]. Vezi definitia »

PUTUROȘÍE, puturoșii, s. f. Puturoșenie (2). – Puturos + suf. -ie. Vezi definitia »

BIOCALORIMETRÍE s. f. parte a biologiei care studiază fenomenele calorice produse de activitatea organică. (< bio- + calorimetrie) Vezi definitia »

ADECVÁȚIE s. f. faptul, însușirea de a fi adecvat; echivalență. (< fr. adéquation, lat. adaequatio) Vezi definitia »

BRADICARDÍE s. f. Rărire normală sau patologică (sub 60 de pulsații) a ritmului cardiac. – Din fr. bradycardie. Vezi definitia »