RUTÍNĂ¹ s.f. 1. Obicei, operație repetată zilnic sau periodic. ♦ Operație efectuată de un calculator electronic. 2. Deprindere de a lucra mecanic, mereu în același fel. ♦ (Depr.) Respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. V. manierism. / < fr. routine]. Vezi definitia »

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. ◊ Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Fr. alarme. Vezi definitia »

SCHILODEÁLĂ, schilodeli, s. f. Schilodire, mutilare; starea celui schilod. – Schilodi + suf. -eală. Vezi definitia »

ANEXÍTĂ s.f. Inflamație a ovarelor și a trompei uterine; salpingoovarită. [< fr. annexite]. Vezi definitia »

CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. 2. (În sintagma) Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizației de bază a partidului comunist. 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă. 4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații. 5. Ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion. 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. 7. (În telecomunicații) Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie-recepție, în cadrul sistemului de telefonie celulară. – Din fr. cellule, lat. cellula. Vezi definitia »