LÍNIE s. f. 1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe. 2. trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc. 3. descendență, filiație. 4. sistem de fortificații. ◊ șirul luptătorilor într-o bătălie; direcția generală a pozițiilor trupelor. 5. cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate. 6. legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ◊ legătură de telecomunicații între două puncte. 7. (pl.) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil. ◊ ținută. 8. (fig.) orientare; direcție. 9. (poligr.) rând într-o pagină. ◊ placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile. 1⁰. riglă. 1¹. (mar.) ecuator. 1². gamă de produse (cosmetice). (< lat. linea, germ. Linie, fr. ligne) Vezi definitia »

TELEMETRÍE s. f. tehnica măsurării ditanțelor cu ajutorul telemetrului. ◊ metodă de măsurare și transmitere la distanță a informației. (< fr. télémétrie) Vezi definitia »

BIJÉCȚIE s. f. (mat.) funcție bijectivă. (< fr. bijection) Vezi definitia »

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din scândură sau dintr-un trunchi despicat în două și scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta în mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adâncitură în scoarța pământului, prin care curge o apă; matcă. – Lat. alveus „adâncitură, albie de râu”. Vezi definitia »

HIPERTONÍE s. f. creștere a tonicității unui organ sau țesut. (< fr. hypertonie) Vezi definitia »