BAIONÉTĂ s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă]. Vezi definitia »

SILVO-STÉPĂ s.f. v. silvostepă. [DEX'98] Vezi definitia »

MĂRGIOÁRĂ, mărgioare, s. f. Diminutiv al lui margine; mărginuță. – Margine + suf. -ioară. Vezi definitia »

CETÉNĂ s.f. Substanță chimică obținută prin piroliza acetonei. [< fr. cétène]. Vezi definitia »

LEGUMÍNĂ s. f. Globulină care se găsește în semințele leguminoaselor. – Din fr. légumine. Vezi definitia »