Definita cuvantului apoteoză
APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu apoteoză
SIMPATÍNĂ s.f. Substanță secretată de terminațiile nervoase ale sistemului nervos simpatic. [< fr. sympathine]. Vezi definitia »
ANAPTÍXĂ s. f. modificare fonetică constând în introducerea unei vocale între două consoane într-un cuvânt. (< fr. anaptyxe) Vezi definitia »
CORNALÍNĂ s.f. Varietate de agat translucidă, de culoare roșie-închisă. [< fr. cornaline]. Vezi definitia »
NARCOANALÍZĂ s. f. netodă psihanalitică de explorare a subconștientului cuiva, supus acțiunii unui stupefiant sau hipnotic. (< fr. narco- analyse) Vezi definitia »
FILOCENOGENÉZĂ s. f. dezvoltare a comunităților vegetale sau animale. (< fr. phylocénogenèse) Vezi definitia »