TURCÍRE, turciri, s. f. Acțiunea de a (se) turci. – V. turci. Vezi definitia »

LĂSĂTOÁRE, lăsători, s.f. (Reg.) Loc de munte retras și ocolit de pădure. Vezi definitia »

NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Ne- + rușinare. Vezi definitia »

REEVOCÁRE s.f. Acțiunea de a reevoca și rezultatul ei. [< reevoca]. Vezi definitia »

TABUIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tabuiza. [< tabuiza]. Vezi definitia »