Definita cuvantului apretură
APRETÚRĂ, apreturi, s. f. 1. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui. 2. (Concr.) Întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura (1). – Din germ. Appretur, fr. apprêture.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu apretură
gamelă, gamele s. f. cap. Vezi definitia »
CAVÉLĂ s.f. v. cavilă. Vezi definitia »
toropálă (-le), s. f. – Ciomag, bîtă. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (măciucă), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, vb. (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; refl., înv., a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar cf. rus. toropitĭ „a se zori”, sl. utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, s. f. (moleșeală; somnolență). Vezi definitia »
TRIFLUORÚRĂ s. f. compus chimic cu trei atomi de fluor în moleculă. (< fr. trifluorure) Vezi definitia »
ciofleágă2 s.f. sg. (reg.) om de nimic, târâie-brâu, pierde-vară, zgârâie-brânză. Vezi definitia »