havaleá, havaléle, s.f. (înv.) 1. îndatorire, sarcină constând din prestarea de zile de clacă, corvoadă, podvezi etc. pe care o aveau țăranii în vremea clăcii; prestația în bani sau în natură făcută în contul haraciului. 2. ordin, mandat al Porții otomane prin care se cerea Țărilor române haraciul (contribuție în bani și în natură). 3. contribuție în bani și natură cerută de Poartă, în contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale. Vezi definitia »

actiunea de a se masturba la baietii, o freaca cand in jos cand in sus Vezi definitia »

a-i cădea (cuiva) în vatră expr. (pop.) a fi oaspetele nepoftit și nesuferit al cuiva. Vezi definitia »

curmeá, curméle, s.f. (reg.) grindeiul plugului. Vezi definitia »

únșpelea (= unsprezecelea) num. ord. (f. unșpea) Vezi definitia »