INDICANURÍE s. f. prezența indicanului în urină. (< fr. indicanurie) Vezi definitia »

HIPOTEHNÍE s.f. Disciplină care are ca obiect creșterea și exploatarea calului. [Gen. -iei. / < fr. hippotechnie]. Vezi definitia »

AGEUZÍE s.f. (Med.) Pierdere patologică a simțului gustativ. [Pron. -ge-u-. / < fr. agueusie, cf. gr. a – fără, geusis – gust]. Vezi definitia »

DISTRIBÚȚIE, distribuții, s. f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o piesă, dintr-o operă etc. la actori, la cântăreți; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreților care joacă într-o piesă, într-o operă etc. ♦ (Lingv.) Proprietate a unui element de a apărea sau nu în diferite contexte; totalitate a vecinătăților unui element. 2. Ansamblul organelor unei mașini care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mașinii. – Din fr. distribution, lat. distributio. Vezi definitia »

ENUCLEÁȚIE, enucleații, s. f. Enucleare. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. énucléation. Vezi definitia »