arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »

MALACHÍT s.n. v. malahit. Vezi definitia »

promorocít, promorocítă, adj. (reg.) plin de promoroacă, cu promoroacă. Vezi definitia »

aripárit, -ă, aripáriți, -te adj. (înv.; despre oi) care merge totdeauna la marginea cârdului Vezi definitia »

SILVINÍT s. n. Amestec natural de silvină și sare gemă, care se găsește în unele zăcăminte de săruri de potasiu și este întrebuințat ca îngrășământ agricol. – Din fr. sylvinite. Vezi definitia »