INANÍȚIE s. f. slăbiciune fizică provocată de o nutriție insuficientă. (< fr. inanition, lat. inanitio) Vezi definitia »

EPITIMÍE s.f. Surescitare cerebrală. [Gen. -iei. / < fr. épithymie]. Vezi definitia »

SEMIOLOGÍE s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Știință care studiază semnele întrebuințate în cadrul vieții sociale; semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologie. Vezi definitia »

POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (Înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-. – Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije. Vezi definitia »

TERMOESTEZÍE s.f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, a cărei cercetare este importantă în anumite boli nervoase. [Gen. -iei. / < fr. thermo-esthésie, cf. gr. thermos – cald, aisthesis – senzație]. Vezi definitia »