Definita cuvantului baieră
BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu baieră
BORÚRĂ s.f. Compus al borului cu un metal. [< fr. borure]. Vezi definitia »
PLASMODÉRMĂ s. f. zonă citoplasmatică, periferică hialină, la organismele unicelulare. (< fr. plasmoderme) Vezi definitia »
CAPERĂ, capere, s.f. Mugurii floriferi, încă verzi, ai caperului (Capparis spinosa), conservați în oțet sau vin, sunt utilizați drept condiment sau garnitură la diferite preparate culinare. Fiind foarte scumpi, adesea sunt folosiți drept surogat mugurii florali sau semințele încă verzi de călțunași (Tropaeolum majus). Vezi definitia »
POLIDRÚPĂ, polidrupe, s. f. Tip de fruct format din mai multe drupe. – Poli- + drupă. Vezi definitia »
brîndúșă (-șe), s. f. 1. Plantă, floarea-brumei (Colchicum autumnale). – 2. Varietăți de șofran (Crocus aureus sau heuffelianus sau reticulatus). Origine necunoscută. Este pus în legătură cu sb. brnduša, brenduška „șofran”, dalm. brndjuška „șofran”, rut. brenduška, brandjuši, pe care Vittorio Bertoldi, Un ribelle nel regno de’ fiori, i nomi romanzi del Colchicum autumnale, Ginebra 1923, p. 61, îl pune în legătură cu numele date în sl. vacii, și pe care DAR și Scriban le propun ca etimoane ale rom. Totuși, cuvintele par străine de atmosfera lingvistică sl., și ar putea proveni din rom. (Candrea, Elementele, 406; Giuglea, Dacor., III, 567-73). Căutîndu-le alte explicații, Philippide, Principii, propune un lat. *brundusia; Giuglea, Dacor., III, 567, derivă cuvîntul de la o rădăcină autohtonă *brend- „umflat”, iar Pușcariu, Lr., 176, probabil influențat de ipoteza anterioară, îl consideră cuvînt autohton. Este posibil să existe o legătură între brîndușe și brînză, dar nu este ușor de lămurit, în stadiul actual al cercetării. Vezi definitia »