CELULÁR, -Ă, celulari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține celulei (1), de natura celulei; alcătuit din celule. ◊ Teorie celulară = teorie după care celula (1) constituie elementul fundamental al organizării interne a plantelor și animalelor. 2. (Jur.; în sintagma) Regim celular = regim special la care sunt supuși, pe anumite perioade, deținuții în închisori, prin izolare severă în celule (4) individuale. 3. (În telecomunicații; în sintagma) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie-recepție de mică putere, emițătoare-receptoare de tip releu, fiecare acoperind o celulă (7), și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor. Telefon celular = aparat de emisie-recepție, folosit în telefonia celulară; telefon mobil. II. S. n. Telefon celular, telefon mobil. Nu uita să-ți iei celularul. – Din fr. cellulaire (I 1, 2), engl. cellular [telephone] (I 3, II). Vezi definitia »

ALKMAAR, oraș în V Olandei, la N de Amsterdam, pe canalul Zaandam-Den Helder; 121 mii loc. (1986, cu suburbiile). Ind. metalurgică, a hîrtiei, încălț., ciocolată. Centrul unei regiuni agricole (unt, brînzeturi). Biserică (Groote Kerk) din sec. 15. În timpul campaniilor napoleoneene trupele franceze, comandate de mareșalul Brune, au învins aici (18 oct. 1799) corpul expediționar ruso-britanic. Vezi definitia »

CĂLUȘÁR, călușari, s. m. 1. (La pl. art.) Căluș (6). 2. (La pl.) Grup de dansatori care, în săptămâna Rusaliilor, execută (la sate) jocul tradițional denumit călușul; (și la sg.) fiecare dintre flăcăii care joacă acest dans. – Căluș + suf. -ar. Vezi definitia »

HOMÁR, homari, s. m. Crustaceu marin cu zece picioare, comestibil, asemănător cu racul (Homarus vulgaris). – Din fr. homard. Vezi definitia »

ECHISCALÁR, -Ă adj. (mat.; despre linii, suprafețe, porțiuni de spațiu) care este locul geometric al punctelor în care un scalar de câmp are aceeași valoare. (< fr. équiscalaire) Vezi definitia »