SERVITÚTE, servituți, s. f. 1. (În evul mediu) Stare de dependență, de aservire; robie, servitudine. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. – Din lat. servitus, -utis. Vezi definitia »

ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, cu care cineva are de luptat; dificultate. – Din fr. adversité, lat. adversitas, -atis. Vezi definitia »

MATITÁTE s. f. Aspect mat. – Din fr. matité. Vezi definitia »

INTERȘANJABILITÁTE s. f. (Franțuzism) Interschimbabilitate. – Din fr. interchangeabilité. Vezi definitia »

FINALMÉNTE adv. În cele din urmă. [< fr. finalement, it. finalmente]. Vezi definitia »